Adulţi
Atât în hipertensiunea arterială cât şi în angina pectorală, doza recomandată iniţial este de 5 mg amlodipină zilnic, într-o singură priză. Această doză poate fi crescută la maximum 10 mg pe zi (administrată într-o singură priză), în funcţie de răspunsul individual al pacientului.
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă renală.
Nu au fost stabilite scheme de administrare pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică, de aceea prescrierea amlodipinei se va face cu precauţie la aceşti pacienţi.
Supradozaj
Datele disponibile sugerează că supradozajul poate determina o vasodilataţie periferică excesivă şi, posibil şi o tahicardie reflexă. A fost raportată hipotensiune arterială sistemică marcată şi probabil prelungită, până la stadiul de şoc, cu consecinţe letale.
S-a demonstrat că administrarea de cărbune activat la voluntarii sănătoşi, imediat sau în primele 2 ore de la ingestia a 10 mg amlodipină, determină scăderea semnificativă a absorbţiei amlodipinei. Spălătura gastrică este necesară în unele cazuri. O hipotensiune arterială clinic semnificativă datorată supradozajului amlodipinei necesită asistare activă cardiovasculară, incluzând monitorizarea frecventă a funcţiei cardiace şi respiratorii, poziţie Trendelenburg a pacientului şi urmărirea volumului circulator şi volumului urinar. Poate fi utilă administrarea unui vasoconstrictor pentru refacerea tonusului vascular şi a tensiunii arteriale – dacă nu există nici o contraindicaţie pentru utilizarea acestora. Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate avea beneficiu pentru antagonizarea efectelor blocării canalelor de calciu. Deoarece amlodipina este legată de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa să aibă efect.
