Reacţii adverse Cele mai frecvente reacţii adverse includ stomatita ulcerativă, leucopenia, greaţa şi discomfortul abdominal. Deşi foarte rare, au apărut şi reacţii anafilactice la metotrexat. Alte reacţii observate sunt iritaţiile oculare, starea generală alterată, astenia, frisoanele şi febra, ameţelile, pierderea libidoului/impotenţa şi scăderea rezistenţei la infecţii. În general, incidenţa şi severitatea reacţiilor adverse sunt corelate cu doza. Reacţiile adverse clasificate pe diferite aparate şi sisteme sunt: Frecvente (>1/100) Generale: Cefalee, ameţeli Hematologice: Leucopenie Gastro-intestinale: Greaţă, vărsături, stomatită, diaree, anorexie Cutanate: Alopecie Hepatice: Creşterea semnificativă a enzimelor hepatice Altele: Infecţie Mai puţin frecvente Hematologice: Epistaxis, trombocitopenie Cutanate: Prurit, urticarie Pulmonare: Fibroză pulmonară, pneumonită Uro-genitale: Ulceraţii vaginale Rare (<1/1000) Generale: Impotenţă SNC: Depresie, confuzie Altele: Diminuarea libidoului, herpes zoster Cutanate: Erupţii eritematoase, prurit, urticarie, fotosensibilizare, modificări pigmentare, alopecie, echimoze, telangiectazii, acnee, furunculoză. Leziunile de psoriazis pot fi agravate de expunerea concomitentă la radiaţii ultraviolete. La pacienţii cu psoriazis s-au raportat ulceraţii cutanate. Reacţia anamnestică a fost semnalată atât în cazul tegumentelor afectate de radiaţii, cât şi de lumina solară. Au fost constatate cazuri izolate de sindrom Stevens-Johnson şi de necroliză epidermică. Hematopoietice: Supresia măduvei osoase se manifestă cel mai frecvent prin leucopenie, dar pot să apară şi trombocitopenie, anemie sau orice combinaţie a acestora. Pot să apară infecţii sau septicemie şi hemoragii cu diferite localizări. A fost semnalată hipogamaglobulinemie. Digestive: Poate să apară inflamaţia mucoaselor (cel mai frecvent stomatita, deşi pot să apară şi gingivită, faringită, chiar şi enterită, ulceraţii intestinale şi sângerări). În cazuri rare, efectul metotrexatului la nivelul mucoasei intestinale a dus la malabsorbţie sau la megacolon toxic. Pot să apară greaţă, anorexie şi vărsături şi/sau diaree. Hepatice: Frecvent apar creşteri reversibile ale transaminazelor. După administrare cronică apare, de regulă, toxicitate hepatică, ce constă în creşterea semnificativă a enzimelor hepatice, atrofie hepatică acută, necroză, transformare grasă, fibroză periportală sau ciroză ori deces. Uro-genitale: După administrarea de metotrexat, mai ales în doze mari, poate să apară insuficienţa renală şi uremia. Au fost semnalate şi vaginita, ulceraţiile vaginale, cistita, hematuria şi nefropatia. Respiratorii: Rareori poate să apară o pneumonită interstiţială acută sau cronică, asociată adesea cu eozinofilie, caz în care au fost semnalate şi decese. După administrare orală şi intratecală a fost constatat, de asemenea, edem pulmonar acut. Fibroza pulmonară este rară. La dozele mari a fost înregistrat un sindrom ce constă în dureri pleuritice şi îngroşări pleurale. Nervos centrale: Pot să apară cefalee, somnolenţă şi tulburări de vedere. Uneori, după doze mici de metotrexat, au fost semnalate disfuncţii cognitive discrete tranzitorii, modificări de dispoziţie sau senzaţii craniene ciudate. Afazia, parezele, hemiparezele şi convulsiile au fost constatate după doze mai mari. Reacţii adverse ce apar îndeosebi la administrarea intratecală: Acute: arahnoidită chimică manifestată prin cefalee, dureri de spate sau umăr, rigiditatea cefei şi febră. Subacute: pot include pareză (în general, tranzitorie), paraplegie, paralizie a nervilor şi disfuncţii cerebrale. Cronice: leucoencefalopatie manifestată prin iritabilitate, confuzie, ataxie, spasticitate, convulsii ocazionale, demenţă, somnolenţă, comă şi rar deces. Există dovezi că asocierea iradierii craniene şi a administrării intratecale a metotrexatului creşte incidenţa leucoencefalopatiei. Au fost observate şi alte reacţii, legate de sau atribuite utilizării de metotrexat, cum sunt osteoporoza, morfologia anormală (de regulă, „megaloblastică”) a hematiilor, precipitarea unui diabet zaharat, alte modificări metabolice şi moartea subită. Carcinogenitate, mutagenitate şi afectarea fertilităţii S-a demonstrat că metotrexatul afectează cromozomial celulele somatice ale animalelor şi celulele măduvei osoase la om, aceste efecte fiind tranzitorii şi reversibile. La pacienţii trataţi cu metotrexat, se poate produce creşterea riscului de neoplazie (limfom, de obicei reversibil), însă dovezile sunt insuficiente pentru a permite o concluzie finală. S-a afirmat că metotrexatul poate produce la om afectarea fertilităţii, oligospermie, disfuncţii menstruale şi amenoree, în timpul şi pentru o scurtă perioadă de timp după administrare. În plus, la om, metotrexatul provoacă embriotoxicitate, avort şi malformaţii congenitale. De aceea, posibilele riscuri ale efectelor administrării de metotrexat asupra funcţiei de reproducere trebuie prezentate pacienţilor de vârstă fertilă. Supradozaj Folinatul de calciu este antidotul pentru neutralizarea efectelor toxice imediate ale metotrexatului asupra sistemului hematopoietic. Acesta poate fi administrat oral, intramuscular, intravenos in bolus sau în perfuzie. În cazurile de supradozaj accidental trebuie administrată, în decurs de o oră, o doză de folinat de calciu egală sau mai mare decât cea de metotrexat, administrarea continuându-se până ce concentraţia plasmatică de metotrexat este sub 10 – 7 M. Pot fi necesare şi alte terapii de susţinere, cum sunt transfuzia sanguină şi dializa renală.
