Zolpidem tartrate sublingual

Reacţii adverse S-a demonstrat că reacţiile adverse asociate cu administrarea zolpidemului sunt în funcţie de doză, în special anumite efecte asupra sistemului nervos central şi aparatului digestiv.‍‍‍‍‍‍​​​‍​​​​​​ Reacţiile adverse sunt în relaţie cu sensibilitatea individuală şi apar mai frecvent în prima oră după administrarea zolpidemului, dacă pacientul nu merge imediat la culcare sau în pat. Conform recomandărilor de la pct. Doze şi mod de administrare, aceste efecte ar trebui teoretic să fie mai scăzute dacă administrarea zolpidemului se face imediat înainte de culcare sau o dată ajuns în pat. Aceste reacţii adverse apar mai frecvent la iniţierea tratamentului sau la pacienţii vârstnici şi de obicei dispar după mai multe administrări. Pot să apară somnolenţă în timpul zilei, slăbiciune emoţională, deteriorarea vigilenţei, confuzie, oboseală, cefalee, vertij, slăbiciune musculară, tulburări de vorbire, tulburări de mers sau diplopie. Aceste fenomene apar în principal la începutul tratamentului. Alte reacţii adverse cum ar fi tulburări gastro-intestinale, modificări ale libidoului sau reacţii cutanate pot apărea ocazional. Amnezie Amnezia anterogradă poate să apară chiar şi la doze terapeutice şi riscul este mai mare când doza este crescută. Efectele amnezice pot fi asociate cu un comportament inadecvat. Depresie Utilizarea benzodiazepinelor sau a analogilor poate masca o depresie pre-existentă. Se ştie că insomnia poate fi un simptom al depresiei, de aceea pacientul trebuie reevaluat dacă insomnia persistă. Efecte psihice şi paradoxale Benzodiazepinele sau compuşii similari pot conduce la: agravarea insomniei, nelinişte, agitaţie, iritabilitate, agresivitate, delir, accese de furie, coşmaruri, halucinaţii, psihoză, modificări de comportament, somnambulism sau alte dereglări comportamentale. Aceste reacţii pot fi severe şi apar mai frecvent la vârstnici. Dependenţă Administrarea medicamentului (chiar în doză terapeutică) poate conduce la dezvoltarea dependenţei fizice. Dacă zolpidemul este folosit în conformitate cu recomandările pentru doze, durată de tratament şi se ţine seama de atenţionări, riscul de apariţie a simptomelor de abstinenţă sau a fenomenelor de rebound este minim. Cu toate acestea, la pacienţii cu abuz de alcool sau medicamente sau cu tulburări psihice, la folosirea zolpidemului fără a se ţine seama de recomandările de utilizare, au fost observate apariţia toleranţei, a fenomenelor de abstinenţă sau de rebound. Întreruperea tratamentului poate duce la fenomenul de abstinenţă sau de rebound. Poate apărea şi dependenţă psihică. Cazuri de abuz au fost semnalate la pacienţii cu terapie multiplă. Supradozaj Similar altor benzodiazepine sau medicamente similare, supradozarea nu reprezintă un pericol vital, cu excepţia cazurilor în care se administrează concomitent cu alte deprimante ale sistemului nervos central (inclusiv alcool). Administrarea unei supradoze de zolpidem tartrat poate produce pierdere conştienţei, somnolenţă chiar comă. Tratamentul clinic al supradozajului cu oricare medicament trebuie să ţină cont de faptul că pacientul ar fi putut ingera mai multe produse. Se recomandă tratament de susţinere a funcţiilor vitale. În cazul unei supradoze de benzodiazepine sau analogi ai acestora, trebuie indusă voma (în interval de o oră) dacă pacientul este conştient sau se va proceda la un lavaj gastric, cu protejarea căilor respiratorii ale pacientului, dacă acesta este inconştient. Dacă evacuarea conţinutului stomacului nu aduce îmbunătăţiri, se va administra cărbune activat pentru a reduce absorbţia. Funcţiile respiratorie şi cardiovasculară se vor monitoriza atent într-o unitate de terapie intensivă. Supradozajul cu benzodiazepine sau cu analogi ai acestora se manifestă în general prin grade diferite de deprimare a sistemului nervos central, pornind de la somnolenţă şi ajungând la comă. În cazuri moderate, simptomele includ somnolenţă, confuzie şi letargie; în cazuri mai grave, simptomele includ ataxie, hipotonie musculară, hipotensiune arterială, insuficienţă respiratorie, rar comă şi, foarte rar, decesul. Flumazenil poate fi utilizat ca antidot. Flumanezil are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 40-80 de minute. Pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie datorită acţiunii de scurtă durată a antidotului. Pot fi necesare doze suplimentare de flumanezil. Administrarea de flumanezil poate contribui la apariţia fenomenelor neurologice, inclusiv convulsii.