Reacţii adverse
La doze mici (1-2 mg pe zi), reacţiile adverse ale haloperidolului sunt rare, uşoare şi tranzitorii. La pacienţii care primesc doze mai mari, anumite reacţii adverse apar mai frecvent; cele mai frecvente sunt reacţiile neurologice.
Tulburări neurologice
Tulburările extrapiramidale sunt frecvente la pacienţii trataţi cu doze mari, necesare în psihiatrie, îndeosebi persoane în vârstă, femei, pacienţi cu leziuni cerebrale, pacienţi cu hipocalcemie şi marii consumatori de băuturi alcoolice. Tulburările se pot manifesta prin sindrom parkinsonian, acatisie, reacţii distonice acute şi diskinezie tardivă.
Riscul tulburărilor extrapiramidale obligă la controlul dozelor şi evitarea tratamentului îndelungat nejustificat.
Diskinezie tardivă
Poate să apară diskinezie tardivă la unii pacienţi trataţi timp îndelungat sau la întreruperea tratamentului. Sindromul este caracterizat îndeosebi prin mişcări ritmice, involuntare ale limbii, feţei, gurii sau maxilarului. La unii pacienţi manifestările pot fi permanente. Atitudinea terapeutică constă în reducerea dozei de neuroleptic sau suprimarea acestuia şi oprirea administrării antiparkinsonianului anticolinergic, dacă era asociat.
Sindrom neuroleptic malign
Haloperidolul a fost asociat în cazuri rare cu sindrom neuroleptic malign: un răspuns idiosincrazic, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate vegetativă, alterarea stării de conştienţă. Hipertermia este adeseori un semn precoce al acestui sindrom. Tratamentul antipsihotic va fi întrerupt imediat şi se vor lua măsuri de susţinere a funcţiilor vitale şi monitorizare atentă.
Alte reacţii nervos centrale
Acestea sunt ocazionale şi includ: depresie, sedare, agitaţie, somnolenţă sau insomnie, cefalee, confuzie, vertij, crize epileptice.
Reacţii gastro-intestinale
Au fost raportate greaţă, vărsaturi, pierderea apetitului alimentar şi dispepsie. Pot să apară modificări ale greutăţii corporale.
Reacţii endocrine
Efectele hormonale ale neurolepticelor antipsihotice includ hiperprolactinemie, care poate fi cauză de galactoree, ginecomastie şi oligo- sau amenoree.
Au fost raportate cazuri foarte rare de hipoglicemie şi sindrom de secreţie inadecvată de ADH.
Reacţii cardiovasculare
S-au raportat ocazional tahicardie şi hipotensiune arterială.
Foarte rar s-au semnalat prelungirea intervalului QT şi/sau aritmii ventriculare. Acestea sunt mai frecvente la doze mari sau la pacienţii cu predispoziţie.
Alte reacţii adverse
Ocazional, s-a semnalat scăderea tranzitorie a numărului celulelor sanguine; foarte rar agranulocitoză şi trombocitopenie (de regulă în cazul asocierii cu alte medicamente); cazuri izolate de disfuncţie hepatică sau hepatită, cel mai frecvent colestatică.
Reacţiile de hipersensibilitate, cum sunt erupţii cutanate tranzitorii, urticarie şi anafilaxie sunt foarte rare.
Alte reacţii adverse raportate ocazional sunt: constipaţie, tulburarea vederii, uscăciunea gurii, retenţie urinară, insuficienţa erecţiei, edem periferic, transpiraţie sau salivaţie excesive, pirozis, variaţii ale temperaturii corporale.
Supradozaj
Simptomatologie
Manifestările reprezintă o exagerare a efectelor farmacologice cunoscute şi a reacţiilor adverse. Cele mai importante sunt: tulburări extrapiramidale severe (rigiditate musculară, tremor), sedare, hipotensiune arterială, mai rar hipertensiune arterială. Se pot produce aritmii ventriculare, asociate eventual cu prelungirea intervalului QT.
În cazuri extreme, pacientul intră în comă cu deprimare respiratorie şi hipotensiune arterială, stare de şoc – colaps.
Tratament
Nu există antidot specific pentru haloperidol. În general, tratamentul este de susţinere a funcţiilor vitale. Se recomandă de asemenea, lavaj gastric, provocarea de vărsături (cu excepţia pacienţilor obnubilaţi, în comă sau în timpul acceselor convulsive) şi administrarea de cărbune medicinal.
La pacienţii comatoşi, degajarea căilor respiratorii trebuie asigurată prin intubaţie orofaringeană sau endotraheală. Deprimarea respiratorie poate necesita respiraţie artificială.
Trebuie monitorizate semnele vitale şi electrocardiograma, iar monitorizarea trebuie continuată până când electrocardiograma se normalizează. Pentru aritmiile severe se indică măsuri antiaritmice adecvate.
Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator pot fi contracarate prin perfuzia intravenoasă de plasmă sau concentrat de albumină şi dopamină sau noradrenalină. Administrarea adrenalinei nu este indicată, deoarece poate provoca hipotensiune arterială severă în prezenţa haloperidolului.
În caz de tulburări extrapiramidale severe se administrează parenteral antiparkinsoniene (de exemplu: benzatropină metansulfonat 1-2 mg intramuscular sau intravenos).
👨⚕️
Verificat de redactor medical
Dr. Ozarchuk, PharmD · April 2026
User Reviews
Reviews reflect personal experiences and are not medical advice. Always consult your doctor.