Haloperidol

Reacţii adverse Reacţiile adverse care apar ca urmare a tratamentului cu Haloperidol Decanoat sunt în general cele ale haloperidolului.‍​‍‍‍​‍‍‍‍‍‍‍‍​‍ Ca şi în cazul oricăror preparate injectabile, au fost raportate reacţii tisulare locale la Haloperidol Decanoat. Simptomele neurologice sunt cele mai frecvente. Simptome extrapiramidale La fel ca la celelate neuroleptice, pot să apară simptome extrapiramidale. Reacţii distonice acute pot apare precoce în tratamentul cu Haloperidol Decanoat şi pot fi evidenţiate în momentul atingerii concentraţiei plasmatice maxime, adică la 3-9 zile după injecţie. Au fost observate crize oculogire şi reacţii distonice laringeale. Rigiditatea parkinsoniană, akinezia, tremorul şi akatisia apar mai târziu. Dacă este necesar, se pot prescrie antiparkinsoniene anticolinergice, dar acestea nu trebuie administrate de rutină pentru profilaxie deoarece este posibil să apară riscul scăderii eficacităţii Haloperidol Decanoat . Diskinezie tardivă La fel ca la celelalte antipsihotice, la unii pacienţi care au primit tratament de lungă durată sau după întreruperea administrării poate să apară diskinezie tardivă. Riscul creşte cu vârsta şi cu creşterea dozelor, în special la femei. Simptomele pot persista, iar la unii pacienţi devin ireversibile. Sindromul este caracterizat, în principal, de mişcări ritmice involuntare ale limbii, feţei, gurii sau maxilarului. La unii pacienţi manifestările pot fi permanente. A fost raportat faptul că mişcările fine, vermiculare, ale limbii, pot reprezenta un semn precoce al diskineziei tardive. Dacă medicaţia este oprită la timp, nu se va mai dezvolta sindromul complet. În cazul apariţiei simptomelor de diskinezie tardivă, medicamentul trebuie întrerupt imediat şi pacientul trebuie tratat cu altă medicaţie. Sindrom neuroleptic malign Ca şi în cazul altor medicamente antipsihotice, haloperidolul a fost asociat cu apariţia sindromului neuroleptic malign (SNM): un răspuns idiosincrazic rar, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate vegetativă, alterarea stării de conştienţă, creşterea concentraţiei plasmatice a creatin fosfokinazei CP. Semne ale disfuncţiei SNV, ca tahicardie, tensiune arterială oscilantă şi transpiraţii, pot precede hipertemia, putând reprezenta semne precoce de avertizare. Tratamentul antipsihotic va trebui întrerupt imediat şi se va trece pe o terapie suportivă, recomandându-se şi o monitorizare atentă. Dantrolenul şi bromocriptina s-au dovedit a fi benefice în tratamentul SNM. Alte reacţii adverse la nivel nervos central Acestea au fost raportate ocazional şi includ: depresie, sedare, agitaţie, somnolenţă, insomnie, cefalee, confuzie, vertij, crize de “grand mal” şi exacerbare aparentă a simptomelor psihotice inclusiv halucinaţii. Reacţii adverse gastro-intestinale S-au raportat greaţă, vărsături, scăderea apetitului alimentar, variaţii ale greutăţii corporale. Reacţii adverse endocrine Reacţiile adverse ale neurolepticelor la nivelul glandelor endocrine includ hiperprolactinemie care poate provoca galactoree, ginecomastie şi oligo- sau amenoree. Foarte rar, s-au raportat cazuri de hipoglicemie şi de sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (ADH). Reacţii adverse cardio-vasculare Ocazional, s-au raportat tahicardie şi hipotensiune arterială. Foarte rar, s-au raportat alungirea intervalului QT şi/sau aritmii ventriculare, Acestea pot să apară mai frecvent la doze mai mari sau la pacienţii susceptibili. Alte reacţii adverse Ocazional, s-a raportat o scădere uşoară şi, de obicei tranzitorie a numărului elementelor figurate sanguine. Rareori, s-au raportat agranulocitoză şi trombocitopenie, de obicei, în cazuri de asociere cu alte medicamente. S-au raportat cazuri izolate de disfuncţii hepatice şi hepatite, mai frecvent colestatice. Foarte rar, au apărut reacţii de hipersensibilitate, cum sunt erupţii cutanate, urticarie sau reacţii anafilactice. Ocazional, s-au raportat constipaţie, vedere înceţoşată, uscăciunea gurii, retenţie urinară, priapism, hipersalivaţie sau hipersudoraţie. Supradozaj Manifestările supradozajului sunt reprezentate de exagerarea efectelor farmacologice cunoscute şi a reacţiilor adverse ale haloperidolului. Manifestările predominante sunt: reacţii extrapiramidale severe, hipotensiune arterială, sedare. Simptomele extrapiramidale se manifestă prin rigiditate musculară, tremor localizat sau generalizat. Paradoxal poate să apară hipertensiune arterială. În cazuri foarte grave, pot să apară comă cu depresie respiratorie şi hipotensiune arterială care poate deveni suficient de severă pentru a produce o stare asemănătoare şocului. Riscul apariţiei aritmiilor ventriculare, posibil asociate cu alungiri ale intervalului QT, este foarte mare. In cazul supradozajului trbuie să se ţină cont de durata de acţiune prelungită a medicamentului. Deoarece nu există antidot specific, în caz de supradozaj se recomandă tratament de susţinere. La pacienţii comatoşi, tractul respirator trebuie menţinut permeabil, prin intubare orotraheală. Poate fi necesară asistarea respiraţiei. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator pot fi contracarate prin utilizarea soluţiilor intravenoase, plasmei sau concentratului de albumină şi a medicamentelor vasoconstrictoare de tipul dopaminei sau a noradrenalinei. Adrenalina nu trebuie utilizată. În caz de reacţii extrapiramidale severe, se va institui şi se va continua, câteva săptămâni, medicaţia antiparkinsoniană de tip anticolinergic. Întreruperea acesteia trebuie făcută cu prudenţă, pentru că poate apărea sindromul extrapiramidal. Trebuie monitorizate electrocardiograma (ECG) şi semnele vitale, până la normalizarea ECG.