Carbamazepine

Reacţii adverse La administrarea carbamazepinei în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată). Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după câteva zile sau după reducerea dozei.‍‍‍‍‍‍​​​‍​​​​​​ In mod particular la începutul tratamentului cu CARBAMAZEPIN EEL, sau în cazul administrării unei doze iniţiale crescute, precum şi în cazul administrării la vârstnici anumite reacţii adverse apar mai frecvent, cum sunt reacţiile adverse asupra sistemului nervos central (ameţeli, cefalee, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate, diplopie), tuburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături) precum şi reacţiile alergice. De aceea, se recomandă ca dozele de CARBAMAZEPIN EEL să fie ajustate şi individualizate. Au fost raportate următoarele reacţii adverse: Tulburări ale sistemului nervos central: Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) : – ameţeli, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate; Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) : cefalee; la pacienţii vârstnici confuzie şi nelinişte (agitaţie), diplopie, tulburări de acomodare (vedere înceţoşată); Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) : mişcări anormale involuntare cum ar fi tremor, flaping tremor, distonie, ticuri; Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) tulburări diskinetice cum ar fi diskinezie oro-facială şi coreoatetoză (mişcări involuntare în aria orofacială, cum ar fi grimasele), tulburări oculomotorii, tulburări de vorbire (disartrie sau vorbire încetinită), nevrite periferice, parestezii, slăbiciune musculară şi simptome paretice; sindrom neuroleptic malign, în special în asociere cu neuroleptice. Există dovezi că administrarea de carbamazepină agravează simptomele în scleroza multiplă. În timpul tratamentului cu carbamazepină s-au raportat cazuri de meningite aseptice. Ca şi în cazul administrării altor antiepileptice, frecvenţa crizelor poate creşte sub tratamentul cu carbamazepină; în cazuri particulare poate să apară pierderea de scurtă durată a conştienţei (crize akinetice), la iniţierea terapiei sau la creşterea dozei. Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate : au fost raportate tulburări de vorbire, parestezie, miastenie, polineuropatie, ca şi pareze ale membrelor inferioare şi disgeuzie. Tulburări psihiatrice Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) halucinaţii (vizuale sau acustice), depresie, lipsa energiei şi a motivaţiei, oboseală, comportament agresiv, agitaţie, confuzie ; Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate): activarea psihozelor latente. Tulburări cutanate şi a ţesutului subcutanate: Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) : reacţii alergice cutanate, cu sau fără febră, urticarie, care pot fi severe; Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) : dermatită exfoliativă, eritrodermie, sindrom Lyell, , şi lupus eritematos diseminat. Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) : sindrom asemănător lupusului eritematos, prurit; Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate : sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică, fotosensibilitate, eritem multiform şi nodos, pigmentările tegumentare patologice, purpură, acnee, alopecia, hiperhidroză, vasculitele, hirsutismul,. Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) : leucopenie; leucopenia benignă are caracter tranzitor în 10% din cazuri şi persistentă în 2% din cazuri şi apare mai ales în primele 4 luni de terapie. Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) : trombocitopenia, eozinofilia; Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) : leucocitoză, limfadenopatie, deficienţă de acid folic; Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate : agranulocitoză şi anemia aplastică, alte forme de anemie (hemolitică, megaloblastică-administrarea carbamazepinei poate determina scăderea concentraţiei serice de acid folic, scăderea concentraţiei de vitamina B12 şi creşterea concentraţiei serice de homocisteină), reticulocitoză, aplazie eritrocitară, porfirie acută intermitentă. Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) : greaţă, vărsături; Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) : anorexie, xerostomie; Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) : diareea sau constipaţia. Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) : dureri abdominale; Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate : inflamaţii ale mucoaselor în regiunea orofaringiană (stomatită, gingivită, glosită), pancreatită. Tulburări hepato-biliare Foarte frecvente (la mai mult de un un pacient din 10) : creşterea gamma-GT (datorită inducţiei enzimatice hepatice), care de obicei nu este veidentă clinică; Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) : creşterea fosfatazei alcaline; Mai puţin frecvente (la mai mult de un pacient din 1000 dar mai puţin de un pacient din 100) : creşterea transaminazelor; Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) : icter, hepatită (colestatică, hepatocelulară, sau mixtă); Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate : hepatită granulomatoasă, insuficienţă hepatică ce apare de obicei pe un teren alergic şi poate pune viaţa pacientului în pericol, mai ales în primele luni de terapie. Tulburări ale organelor de simţ Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate): tulburări de gust; conjunctivitele, opacifieri ale cristalinului. Apariţia retinotoxicităţii, care s-a diminuat în urma întreruperii tratamentului cu carbamazepină, a fost raportată la 2 pacienţi care au urmat tratament cu carbamazepină pe termen lung. tulburări de auz: hiperacuzie şi hipoacuzie, tinitus, tulburări de percepţie a sunetelor. Tulburări musculo-scheletale şi a ţesuturilor adiacente: Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) : artralgia, mialgia şi crampele musculare. Aceste simptome au dispărut după întreruperea administrării de carbamazepină. Tulburări respiratorii Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) : reacţii de hipersensibilitate pulmonară cu pirexie, dispnee şi pneumonită sau pneumonie (alveolită) şi fibroză pulmonară. Tulburări cardio-vasculare Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) : tulburări de conducere cardiacă, hipertensiune sau hipotensiune arterială; Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) : bradicardie, aritmii şi agravarea afecţiunilor cardiace preexistente, mai ales la pacienţii vârstnici, bloc atrioventricular, fiind asociat în cazuri izolate cu sincope, colaps, insuficienţă cardiacă congestivă; tromboflebită şi trombembolism. Tulburări endocrine şi metabolice Frecvente (la mai mult de un pacient din 100 dar mai puţin de un pacient din 10) : retenţie hidrică, edeme, creştere în greutate, hiponatremie şi reducerea osmolarităţii plasmatice datorită efectului similare cu hormonul antidiuretic (ADH), ducând în rare cazuri la intoxicaţie cu apă, însoţită de letargie, vărsături, cefalee, confuzie şi alte tulburări neurologice; Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) : creşterea prolactinei cu sau fără manifestări clinice, cum ar fi ginecomastie, galactoree, teste ale funcţiei tiroidiene modificate; scăderea l-tiroxinei (FT4, T3, T4) şi creşterea TSH, în general fără manifestări clinice; tulburări ale metabolismului osos (scăderea calciului plasmatic şi a 25-OH-colecalciferolului) ducând la apariţia osteomalaciei; creşterea concentraţiei de colesterol, incluzând HDL colesterol şi colesterolul liber sanguin şi creşterea concentraţiei trigliceridelor. Tulburări genito-urinare Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate) : nefrite interstiţiale, insuficienţă renală, alte disfuncţii renale (albuminurie, hematurie, oligurie şi creşterea ureei sangvine), polakiurie, retenţie urinară, disurie); disfuncţii sexuale cum ar fi impotenţa, reducerea libidoului, reducerea fertilităţii masculine şi/sau modificarea spermogenezei. Reacţii de hipersensibilitate Rare (la mai mult de un pacient din 10 000 dar mai puţin de un pacient din 1000) : reacţii hipersensibilitate întârziată, asociate cu febră, exantem, vasculită, limfadenopatie, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepato şi splenomegalie sau valori modificate ale funcţiei hepatice. Aceste simptome pot să apară în diferite combinaţii şi afectează şi alte organe, cum ar fi plămânii, rinichii, pancreasul, miocardul şi colonul. Foarte rare (la mai puţin de un pacient din 10 000 inclusiv raportări izolate): reacţii anafilactice, edem angioneurotic. meningită aseptică cu mioclonii şi eozinofilie periferică. In cazul apariţiei acestor reacţii de hipersensibilitate tratamentul cu CARBAMAZEPIN EEL trebuie întrerupt imediat. Supradozaj Primele manifestări toxice apar după 1 până la 3 ore de la ingestia unei doze excesive de carbamazepină şi sunt: simptome neuromusculare (agitaţie motorie, secuse musculare, tremurături, opistotonus, ataxie, vertij, midriază, nistagmus, dismetrie, hiperreflexie apoi hiporeflexie), tulburări ale conştienţei până la comă şi convulsii la copii, tulburări cardiovasculare (tahicardie, hipotensiune, tulburări de conducere, stare de şoc), tulburări respiratorii, tulburări digestive (greţuri, vărsături) şi urinare (oligurie, anurie, retenţie urinară). Simptomatologia poate fi agravată şi/sau modificată de ingestia simultană a alcoolului, a antidepresivelor triciclice, a barbituricelor sau a hidantoinei. Tratamentul de urgenţă constă în instituirea măsurilor de scădere a absorbţiei şi de grăbire a eliminării carbamazepinei (provocarea emezei, lavaj gastric, cărbune activ, laxative, diureză forţată), combaterea manifestărilor toxice dacă este nevoie şi spitalizarea imediată.