Fentanyl-Mepha 12, transdermale Pflaster

Reacţii adverse Lista de mai jos furnizează informaţii privind reacţiile adverse identificate din experienţa clinică, clasificate pe sisteme, aparate si organe. Reacţiile adverse sunt împărţite în funcţie de frecvenţă utilizându-se următoarea convenţie: foarte frecvente (>1/10), frecvente (> 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (> 1/1000, < 1/100), rare (> 1/10000, < 1/1000), foarte rare (< 1/10000). Tulburări ale sistemului nervos -frecvente: rigiditate musculară ( care poate de asemenea implica şi muşchii toracici), mişcări mioclonice, ameţeli. Tulburări vasculare -frecvente: hipotensiune arterială Tulburări cardiace -frecvente: bradicardie -rare: asistolă Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale -frecvente: depresie respiratorie, apnee -mai puţin frecvente: laringospasm -rare: deprimare respiratorie de‍‍‍‍‍‍​​​‍​​​​​​ rebound Tulburări psihice -foarte rare: insomnie, disfuncţii sexuale (de exemplu scăderea libidoului) Tulburări gastro-intestinale -foarte frecvente: greaţă, vărsături Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare – mai puţin frecvente: reacţii alergice (cum ar fi urticarie, prurit, bronhospasm, anafilaxie) Când fentanilul este asociat cu un neuroleptic pot fi observate următoarele reacţii adverse: frisoane şi/sau tremurături, nelinişte, episoade halucinatorii post-operatorii şi sindrom extrapiramidal. Supradozaj Simptome Supradozajul cu Fentanyl Torrex se manifestă ca o extensie a acţiunilor sale farmacologice. În funcţie de sensibilitatea individuală, tabloul clinic este dominat de gradul de deprimare respiratorie, care poate varia de la bradipnee la apnee. Tratament În prezenţa hipoventilaţiei sau apneei, se va administra oxigen iar respiraţia va fi asistată sau controlată. Pentru controlul deprimării respiratorii, va fi administrat un antagonist opioid – naloxona. Aceasta nu exclude utilizarea cât mai urgentă a măsurilor specifice. Deprimarea respiratorie poate dura mai mult decât efectul antagonistului opioid; de aceea pot fi necesare doze adiţionale de antagonist opioid. Dacă deprimarea respiratorie este asociată cu rigiditate musculară, poate fi necesar un miorelaxant intravenos, pentru facilitarea respiraţiei asistate sau controlate. Pacientul va fi observat cu atenţie: vor fi menţinute temperatura corpului şi aportul lichidian. Dacă hipotensiunea arterială este severă sau persistentă, va fi luată în considerare hipovolemia; dacă este prezentă va fi controlată prin aport lichidian parenteral adecvat.