Dabigatranum etexilatum acționează prin inhibarea competitivă și reversibilă a activității trombinei, atât a celei libere, cât și a celei legate de fibrină. Prin inhibarea trombinei, blochează conversia fibrinogenului în fibrină, care formează cheagul. În plus, inhibă activitatea factorului XIII, responsabil de stabilizarea cheagului (fibrina nu își asumă forma stabilizată prin legături încrucișate). Ca rezultat al acțiunii medicamentului, agregarea plachetară indusă de trombină este inhibată.
Dabigatranum etexilatum se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal, însă biodisponibilitatea sa este scăzută, situându-se între 3–7%. Concentrația plasmatică maximă este atinsă la 0,5–2 ore după administrarea orală. La pacienții postoperatori (în special în prima zi după intervenție) s-au observat o absorbție redusă și o prelungire a timpului până la atingerea concentrației maxime (aproximativ 6 ore). Administrarea concomitentă cu alimente întârzie, de asemenea, atingerea concentrației maxime cu aproximativ 2 ore. Administrarea medicamentului fără învelișul capsulei de HPMC crește biodisponibilitatea cu aproximativ 75%; prin urmare, trebuie respectată administrarea corespunzătoare (capsula trebuie înghițită întreagă).
Dabigatranum etexilatum se leagă în proporție de 34–35% de proteinele plasmatice.
Medicamentul, sub formă de dabigatran etexilat, este un promedicament care suferă conversia la dabigatran activ farmacologic. Principala reacție metabolică a dabigatranului este hidroliza mediată de esteraze. Citocromul P450 nu este implicat în metabolizarea medicamentului.
Dabigatranum etexilatum se elimină în proporție de 85% în formă nemodificată prin urină, restul dozei fiind excretat în bilă, prin materiile fecale, sub formă de conjugați glucuronizi. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare după administrare repetată este de 12–14 ore.
⚠️ Avertismente
Utilizarea dabigatranului poate determina sângerări majore (cu orice localizare). Riscul de sângerare este crescut la pacienții cu vârsta peste 75 de ani, la cei cu tulburări congenitale ale coagulării, la pacienții care primesc concomitent medicamente antiplachetare etc. În cazul unei sângerări severe, tratamentul trebuie întrerupt. Pentru prevenirea sângerărilor sunt recomandați inhibitorii pompei de protoni (de exemplu, pantoprazol, omeprazol).
Evaluarea efectului anticoagulant al dabigatranului prin intermediul Raportului Internațional Normalizat (INR) nu oferă rezultate fiabile; prin urmare, sunt recomandate metode alternative, cum sunt timpul de trombină diluat, timpul parțial de tromboplastină activată (aPTT) și timpul de coagulare cu ecarin.
Intervențiile chirurgicale planificate pot necesita întreruperea administrării dabigatranului, din cauza riscului de sângerare majoră. Acest lucru nu se aplică în cazul cardioversiei și al ablației prin cateter pentru fibrilație atrială. Trebuie luată în considerare prelungirea clearance-ului medicamentului la pacienții cu insuficiență renală. Intervalul necesar între ultima doză de dabigatran și începerea procedurii este de 24 de ore, iar pentru proceduri mai invazive, de 2–4 zile. În cazul în care este necesară o intervenție chirurgicală de urgență, trebuie administrat agentul specific de neutralizare a dabigatranului (idarucizumab). În astfel de cazuri, reluarea administrării dabigatranului este posibilă după 24 de ore, cu condiția ca starea pacientului să fie stabilă.